Idiotul

Am citit vreo 3 saptamini in urma Idiotul de Dostoevskii si vreau sa scriu unele ginduri pina nu le-am uitat. In prolog se spunea ca idea romanului era una preferata a lui Dostoevskii, dar si una foarte grea - prezentarea unui personaj pozitiv minunat. Dostoevskii, fiind modest, zice ca nu i-a reusit prea bine, dar ca totusi ii este drag si lui persoana lui Kneazi Mishkin.

Eu am citit romanul intr-o suflare, mi-a placut si mie, dar sfirsitul m-a intristat mult. De ce a ales (sau poate a fost nevoit) Dostoevskii sa-si faca personajul cel pozitiv minunat un Idiot? In roman se face trimitere la un alt roman pe care l-am citit mai demult - Don Quijote. Si acolo personajul pozitiv minunat era considerat, chiar si de Sancho, ticnit.

In roman sunt multe idei interesante - filosofice (libertatea, viata si moartea), religioase (mai mult crestine), politice (se poate vedea clar inceputurile comunismului in Rusia, cu vreo 50 ani inainte de revolutie). Cele mai curajoase sunt expuse de Kneazi Mishkin, adica de Idiot.

Eu ma bucuram exrem de mult cind citeam rinduri de text in care vreun alt personaj isi zicea: "Nu mai este el idiot", deoarece asa consideram si eu. Dar aceste realizari erau de scurta durata, doar niste ginduri-fulger. Era imposibil chiar de crezut ca acest om este unul pozitiv minunat, pe care sa vrem sa-l copiem.

Spre sfirsit Dostoevskii il face pe Kneazi Mishkin chiar idiot, bolnav psihic. Ma intreb daca asa si a vrut sa-l sfirseasca sau nu a gasit alta cale de al termina. Ma gindesc ca daca ar fi fost sa-l termine altfel, trebuia sa creeze si un alt personaj cit de cit mai pozitiv minunat. Intr-adevar, contrastul dintre Kneazi Mishkin si celelalte personaje din roman este foarte mare. La sfirsit Kneaziul a si ramas singur in idiotia sa.