Idiotul

Am citit vreo 3 saptamini in urma Idiotul de Dostoevskii si vreau sa scriu unele ginduri pina nu le-am uitat. In prolog se spunea ca idea romanului era una preferata a lui Dostoevskii, dar si una foarte grea - prezentarea unui personaj pozitiv minunat. Dostoevskii, fiind modest, zice ca nu i-a reusit prea bine, dar ca totusi ii este drag si lui persoana lui Kneazi Mishkin.

Eu am citit romanul intr-o suflare, mi-a placut si mie, dar sfirsitul m-a intristat mult. De ce a ales (sau poate a fost nevoit) Dostoevskii sa-si faca personajul cel pozitiv minunat un Idiot? In roman se face trimitere la un alt roman pe care l-am citit mai demult - Don Quijote. Si acolo personajul pozitiv minunat era considerat, chiar si de Sancho, ticnit.

In roman sunt multe idei interesante - filosofice (libertatea, viata si moartea), religioase (mai mult crestine), politice (se poate vedea clar inceputurile comunismului in Rusia, cu vreo 50 ani inainte de revolutie). Cele mai curajoase sunt expuse de Kneazi Mishkin, adica de Idiot.

Eu ma bucuram exrem de mult cind citeam rinduri de text in care vreun alt personaj isi zicea: "Nu mai este el idiot", deoarece asa consideram si eu. Dar aceste realizari erau de scurta durata, doar niste ginduri-fulger. Era imposibil chiar de crezut ca acest om este unul pozitiv minunat, pe care sa vrem sa-l copiem.

Spre sfirsit Dostoevskii il face pe Kneazi Mishkin chiar idiot, bolnav psihic. Ma intreb daca asa si a vrut sa-l sfirseasca sau nu a gasit alta cale de al termina. Ma gindesc ca daca ar fi fost sa-l termine altfel, trebuia sa creeze si un alt personaj cit de cit mai pozitiv minunat. Intr-adevar, contrastul dintre Kneazi Mishkin si celelalte personaje din roman este foarte mare. La sfirsit Kneaziul a si ramas singur in idiotia sa.

Legatura de familie

In mare parte, daca voi spune ca noi nu alegem familia in care ne nastem, voi spune adevar. Rareori este in puterea noastra sa alegem sa avem inca un frate sau sora sau sa nu avem. Eu aveam deja vreo 18 ani cind s-a nascut sora mea mai mica, nici pe ea nu am ales-o. Intr-un fel familia mea mi-a fost data. Familia ramine familie pe totdeauna.

M-am intrebat eu si intreb si cititorul cine e acel prieten pe care il considera ca dat si nu ales? Dar sotia/sotul?

Va trece si asta

Ultimii patru ani am lucrat web-programator pentru site-urile unei organizatii/retele internationale. Acum trecem printr-o perioada de criza. Nu e nimic deosebit pentru cei ce nu se afla in ea, dar e greu pentru ceilalti, adica pentru mine si doi colegi de-ai mei, unul din Oxford, altul din Calgary.

Acest articol, Flag Up the World You Want to See, il citeaza pe Soljenitsin. Un bun prieten de-al meu mi l-a citat si el de vreo citeva ori recent. Am acces la un film documentar despre Soljenitsin, se numeste One Word of Truth (Odno slovo pravdi), cine e tare interesat, pot sa i-l dau. E unul filosofic.

"Va trece si asta" e o expresie cu doua sensuri, cel mai des se intrebuienteaza cu un sens gresit, care trebuie evitat. Sensul bun este ca trebuie sa ai rabdare si umilinta si incredere. Sensul gresit, cel des utilizat, este ca nu trebuie de facut nimic, cu timpul totul se aranjeaza. Oamenii isi zic - va trece, dar nu, nimic nu va trece [fara consecinte] - asa spunea Soljenitsin.

Si cu toate ca ceea ce scriu suna filosofic, stiu bine ca criza in care ne aflam se datoreaza intr-o oarecare masura faptului ca cindva mai demult (vreun an in urma) ziceam "las' ca trece".

Am pornit si eu un blog

A ajuns in sfirsit valul blogurilor si la mine. Trebuia sa ma gindesc la un titlu (cel ales s-a dovedit a fi unul trivial) si la prima parte a url-ului acestui blog. Cind numai ma gindeam sa pornesc si eu un blog, m-a sunat un prieten si intrebindu-ma ce fac si aflind ce fac, a zis "vad ca ai timp liber". Cred ca, intr-un fel, cei ce scriu bloguri au timp liber de pierdut. Totusi, sa scrii necesita si o oarecare concentrare si posibil ca ar putea fi calificat ca o activitate cu folos.